Math Wiki
Advertisement
1.5. Spațiul euclidian n-dimensional

În secţiunile 1.1 şi 1.2 s-au studiat spaţiile şi s-au dat interpretările geometrice ale acestora. Astfel, poate fi gândit în două moduri:

(i) algebric, ca o mulţime de triplete unde
(ii) geometric, ca o mulţime de vectori orientaţi din origine în punctele de coordonate

Pentru generalizare, este mai uşor de utilizat definiţia (i). Mulţimea numită şi n-spaţiu euclidian, este mulţimea n-uplurilor numiţi n-vectori.

Pe se introduc mai multe operaţii algebrice. Astfel, adunarea vectorilor şi multiplicarea cu scalari sunt definite astfel:

(i)
(ii)

Vectorii:

se numesc vectori standard de bază ai lui şi aceştia generalizează vectorii unitate ortogonali ai spaţiului Un vector oarecare poate fi scris:

Dacă sunt doi vectori din definim produsul scalar al acestora ca fiind numărul real:

În mod similiar ca la se defineşte lungimea sau norma unui vector ca fiind:

Se ştie că dacă sunt doi vectori din plan sau din spaţiu atunci unghiul dintre aceştia este dat de:

Această formulă are sens şi în deoarece determină un plan, plan în care se va măsura acel unghi


Teoremă. Pentru orice şi avem:

(i)
(ii)
(iii)
(iv) dacă şi numai dacă


Demonstraţie. (i)

În mod similar se demonstrează şi celelalte proprietăţi.


Inegalitatea Cauchy-Schwarz pe Fie Atunci:


Demonstraţie. Fie şi Dacă teorema este evidentă, deoarece şi ambii membri ai inegalităţii devin nuli. Acum să presupunem că Avem conform teoremei anterioare:

Divizând prin se obţine adică Se efectuează rădăcina pătrată din ambii membri.

O consecinţă importantă a inegalităţii Cauchy-Schwarz (numită şi Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz) este următoarea:

Inegalitatea triunghiului în Fie Atunci:


Inegalităţile de mai sus pot fi scrise algebric astfel:


Prin analogie cu se poate defini noţiunea de distanţă pe Astfel, distanţa dintre vectorii se defineşte ca fiind adică modulul diferenţei vectorilor.


Matrice

Dacă în capitolele precedente s-au studiat numai matricele de tip şi se vor lua în considerare şi cele de tip

Se mai scrie condensat Se mai defineşte adunarea matricelor (de acelaşi tip) şi înmulţirea cu scalari, după fiecare component, exact ca la vectori. Astfel, dându-se două matrice de tip suma acestora reprezintă matricea unde:

Pentru înmulţirea cu scalari, dacă este o matrice de tip iar atunci unde cu

Acum să definim înmulţirea a două matrice. Dacă sunt două matrice de tip (deci pătratice), atunci se defineşte unde cu proprietatea:

care de fapt reprezintă produsul scalar dintre linia a lui şi coloana a lui

Produs vect matr 398eudfchjn

Exemplu. Fie:

şi

Atunci:

şi

Se observă că


În mod similar se poate defini înmulţirea unei matrice de tip ( linii, coloane) cu una de tip ( linii, coloane), când se obţine o matrice de tip Se remarcă faptul că, pentru a putea fi definit produsul, trebuie ca numărul de coloane ale matricei să fie egal cu numărul de linii ale matricei


Orice matrice de tip determină o funcţie de la la după cum urmează: Fie se consideră o matrice de tip (deci de tip coloană) asociat lui pe care o notăm:

Efectuăm înmulţirea:

rezultat care corespunde vectorului

Cu riscul de a provoca confuzii, se va nota:

Aşadar, regula de corespondenţă defineşte o aplicaţie de la la Această aplicaţie este liniară adică satisface proprietatea:

ceea ce poate fi verificat cu uşurinţă.

Dacă este o matrice de tip şi vectorul de bază standard de rang din atunci este un vector din cu aceleaşi componente ca şi coloana numărul a lui Deci componenta a lui este Aceasta se poate scrie condensat:


Exemple.

(a) Dacă

atunci din în este aplicaţia definită prin:

(b) Înmulţirea unei matrice cu o matrice coloană de tip
a doua coloană a lui


Proprietăţile matricelor

Înmulţirea matricelor nu este în general comutativă: Dacă sunt două matrice de tip atunci în general:

O matrice de tip este inversabilă dacă există o matrice de tip astfel încât:

unde:

este matricea unitate de ordinul Aceasta are proprietatea că pentru orice matrice de tip

Inversa unei matrice se notează Dacă această inversă există, atunci este unică.

Metodele de calculare a inversei unei matrice sunt furnizate de algebra liniară. Dacă este inversabilă, atunci ecuaţia poate fi rezolvabilă pentru vectorul multiplicând ambii membrii cu şi se obţine:

[De fapt, regula lui Cramer reprezintă o modalitate de a inversa matricele.]


Determinantul unei matrice de tip poate fi definit astfel:


Proprietăţile de bază ale determinanţilor se pot generaliza şi pentru cei de tip

Astfel, dacă la o linie (sau coloană) adăugăm o altă linie (sau coloană) multiplicată cu un scalar, rezultatul determinantului nu se schimbă.


Exemplu Fie

Să determine Admite o inversă?


Soluţie.

Adunând la a a treia coloană obţinem:

Adunând la a a treia coloană a determinantului de tip obţinem:

Deci deci admite un invers.



Înmulţirea matricelor (de acelaşi tip!) este asociativă:

Rezultatul, notat este numit triplul produs al matricelor



Istoric

Fondatorul geometriei analitice (bazată pe sistem de coordomate) a fost René Descartes, un mare fizician, filozof, matematician, dar şi fondator al biologiei moderne.

În 1628 s-a mutat în Olanda, unde a scris celebra sa lucrare La Géométrie, care poate fi considerată actul de naştere al geometriei analitice. Spre deosebire de vechii greci, care erau adepţii geometriei sintetice, ale căror demonstraţii se bazau pe figură şi raţionamente ingenioase, Descartes a introdus utilizarea algebrei în geometrie. La aceasta s-a adăugat ulterior opera lui Leibniz şi Newton care au fondat calculul diferenţial şi integral.

La mijlocul secolului al XIX-lea Bolyai şi Lobacevski au dezvoltat geometria ne-euclidiană.

În 1854, Bernhard Riemann avea să facă publică lucrarea Asupra ipotezelor care stau la baza geometriei, prin care punea bazele unei noi geometrii.

Graţie cercetărilor lui Riemann, Einstein a realizat, în 1910, că gravitaţia ar putea fi interpretată ca o consecinţă a curburii într-un spaţiu cvadridimensional.



Exerciţii

1) În demonstraţi că:

(a) (legea paralelogramului)
(b)
(c) (identitatea polarizării)

Interpretaţi geometric aceste rezultate utilizând paralelogramul format de


2) Verificaţi inegalitatea Cauchy-Schwarz pentru perechile:

(a)
(b)

R.

(a)

deci este adevărat.

deci este adevărat.
(b)

deci este adevărat.

este adevărat.


7


9

Indicaţie: Pentru se utilizează inegalitatea triunghiului pentru a demonstra că apoi pentru se ţine cont că


11

(a) se verifică în mod direct.

Apoi se reduce determinantul de tip ca o sumă de determinanţi şi se utilizează inducţia.

(b) Argumentul este similar cu cel de la partea (a).

Se presupune că primul rând este multiplicat cu Primul termen al sumei va fi înmulţit cu un determinant de tip care nu are alţi factori decât Ceilalţi termeni, obţinuţi prin dezvoltarea după prima linie, sunt similari.


13

Nu neapărat. Se verifică cu şi


15

(a) Suma a două funcţii continue cu un multiplu scalar al unei funcţii continue este o funcţie continuă.
(b) (i)
(ii)

În condiţiile (iii) şi (iv), integrandul este un pătrat perfect. Deci integrala în domeniul non-negativ nu poate fi nulă dacă integrandul este zero peste tot. Dacă pentru un anumit atunci ar putea fi pozitivă în vecinătatea lui x prin continuitate şi integrala ar fi pozitivă.







Advertisement