Considerăm o serie de puteri cu raza de convergență
Fie suma seriei pentru
Se poate demonstra că f este o funcție derivabilă și derivata verifică egalitatea:
pentru
Derivata de ordin k verifică:
pentru
Dacă atunci:
pentru
Așadar coeficientul al lui în seria de puteri este unde este suma seriei de puteri.
Deci:
pentru |x|<R.
Pentru valori mici ale lui x, suma poate fi aproximată cu polinomul de gradul N:
în care N este un număr natural oarecare.
Vom analiza cât de bine aproximează acest polinom funcția în cazul în care nu este neapărat suma unei serii de puteri.
Definiția 1.
Fie f o funcție derivabilă de n-ori în 0.
Polinomul Taylor de gradul n pentru f în 0 este definit de egalitatea:
Exemplul .
Fie
Pentru avem Astfel:
Primul rezultat se obține din estimarea diferenței între valoarea funcției date în și valoarea polinomului Taylor de gradul n în
Teorema 1.[Prima teoremă a restului]
Dacă f este o funcție de clasă pe un interval deshis ce conține punctele 0 și b, atunci diferența dintre f și în punctul este dată de:
în care
Demonstrație.
Pentru simplificare, vom presupune că
Dacă
atunci și
Dacă:
atunci g este continuă pe intervalul este derivabilă pe intervalul și este verificată relația
Conform teoremei lui Rolle, există c între 0 și b astfel încât
După un calcul simplu se obține:
Astfel:
și
obținându-se
QED.
Diferența se notează cu și se numește restul aproximării în
Astfel:
și eroarea de aproximare a lui prin polinomul este dată de restul aproximării
Deoarece este continuă pe un interval închis ce conține 0 și b, ea este mărginită pe acest interval.
Există un număr M astfel încât și
Astfel, pentru un n fixat, restul aproximării poate fi mai mic pentru valori ale lu b apropiate de zero.
Cu alte cuvinte, polinoamele Taylor reprezintă o bună aproximare a funcțiilor în vecinătatea lui
Următorul exemplu ilustrează acest fapt.
Exemplu.
Dacă atunci:
pentru c între 0 şi x.
Conform primei teoreme a restului se obţine:
Vom arăta în continuare cum polinoamele Taylor pot fi utilizate pentru a dezvolta în serie de puteri funcţia f care este indefinit derivabilă pe un interval deschis ce conţine pe 0 şi pe x.
Pentru x avem:
şi
pentru
unde R este raza de convergenţă a seriei de puteri.
Exemplu.
Dezvoltarea în serie Maclaurin a funcţiei
Soluţie.
În primul rând:
şi unde
Seria conform criteriului raportului este absolut convergentă pentru orice număr real x.
Convergenţa la zero a termenului general () implică:
pentru
oricare ar fi x fixat.
Deci, pentru x fixat, şi rezultă:
În mod asemănător, seriile de puteri pot fi generate pentru funcţiile standard.
În fiecare caz, suma seriei de puteri este şi egalitatea dintre funcţie şi suma seriei este valabilă pentru acele valori x pentru care:
a) seria de puteri determinată converge şi
b) restul pentru
În alcătuirea următoarei liste, dificultatea constă în stabilirea condiţiei de la punctul b):
Forma restului determinată în prima teoremă se numeşte formă Lagrange.