Ortocentrul [gr. orthos "drept", kentron "centru"] (notat de regulă H) este punctul de concurență a înălţimilor unui triunghi.
Dacă H este ortocentrul triunghiului AC, oricare dintre punctele este ortocentrul triunghiului format de celelalte puncte.
Denumirea a fost dată de către matematicienii Besant şi Ferrers în 1865, utilizat de Besant în lucrarea Geometrical Conics (1869). Notaţia cu litera H a fost propusă de J. Lange (1894).
Concurenţa înălţimilor unui triunghi iniţial a fost demonstrată de Regiomontanus (1464).
Denumirea de ortocentru este folosită şi la o clasă specială de tetraedre, numite tetraedre ortocentrice, la care înălţimile sunt concurente.
