Radioactivitatea este proprietatea anumitor nuclee de a se dezintegra spontan prin emisia unor radiații de tip alfa, beta sau gama. Ca urmare a procesului radioactiv, nucleul iniţial se transformă într-un nucleu final (vezi: transmutație), iar atomul rezultat îşi schimbă poziţia în sistemul periodic al elementelor conform unor reguli de deplasare.
Radioactivitatea naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, în urma studiului unor minereuri de uraniu.
Radioactivitatea artificială este aceea provocată în laborator, prin bombardarea unor nuclee stabile cu neutroni sau cu particule accelerate. A fost descoperită în 1933 de soţii Irène şi Frédéric Joliot-Curie, care au observat că, la bomardarea aluminiului cu particule alfa, acesta prezintă o dezintegrare pozitronică şi după îndepărtarea sursei de radiații alfa.
Vezi şi[]
- Radiofizică
- Radioizotop
- Reacție nucleară