1. (Pentru un punct de pe o axă). Numărul care indică lungimea şi orientarea segmentului cuprins între originea axei şi punctul considerat, determinând poziţia acestuia.
2. (Pentru un punct din plan, raportat la reperul format de axele concurente Ox şi Oy). Prima coordonată carteziană a punctului respectiv, măsurată pe segmentul dus din punct, paralel cu axa Ox, până la axa Oy.
3. (Pentru un punct din spaţiu, raportat la reperul format din axele necoplanare Ox, Oy şi Oz). Prima coordonată carteziană a punctului respectiv, măsurată pe segmentul dus din acest punct, paralel cu axa Ox, până in planul (yOz).
Definiţia acestei coordonate, după ideea lui Apollonius (sec III î.Hr.), a fost dată de Fermat şi s-a statornicit mai ales prin lucrările lui Descartes (1637), care a introdus şi notaţia prin litera
Denumirea a fost propusă de Leibniz (1675) şi s-a fixat în terminologia matematică prin lucrările lui La Hire (1709) şi Cl. Rabuel.
