Math Wiki
Advertisement

O ecuație diferențială liniară neomogenă de ordinul n este o ecuație diferențială de forma:

  (1)

unde sunt funcții continue pe intervalul și   (2)

Definiția 1.3.1. Spunem că o funcție este de clasă pe intervalul I­ dacă admite derivate până la ordinul p inclusiv și acestea sunt continue pe I.

Vom folosi notația De exemplu, dacă este continuă pe I, dacă există și este continuă pe I etc.

Este evident că este un subspațiu vectorial al spațiului vectorial al funcțiilor reale definite pe I, pe care îl vom nota

Definiția 1.3.2. Se numește soluție a ecuației diferențiale (1) orice funcție care verifică ecuația, adică:

Dacă notăm cu D operatorul de derivare cu operatorul de derivare de ordinul p,

cu operatorul identitate și cu

atunci ecuațiile (1) și (2) se scriu pe scurt astfel:

  (1’)

respectiv

  (2’)

Propoziția 1.3.1. Mulțimea S a soluțiilor ecuației omogene (2) este un subspațiu vectorial al spațiului de funcții

Demonstrație.

Vom arăta că și rezultă că

Pentru început reamintim că operatorul de derivare D este liniar, adică are proprietatea:

Într-adevăr,

Observăm că operatorul de derivare de ordinul p este, de asemenea, liniar. Într-adevăr, de exemplu:

etc.

În sfârșit, observăm că operatorul L(D) este liniar,

Dacă atunci și

În continuare, avem:

deci QED.

În spații de funcții există un aparat specific pentru studiul liniar dependenței (independenței). Acest aparat se bazează pe noțiunea de wronskian.

Definiția 1.3.3. Fie n funcții de clasă pe intervalul I. Se numește wronskian al acestor funcții, următoarea funcție:


Propoziția 1.3.2. Fie Dacă sunt liniar dependente pe I, atunci

Demonstrație.

Prin ipoteză există n numere nu toate nule, astfel încât

  (3)

Derivând succesiv relația (3) de (n −1) ori obținem:

  (4)

Am obținut astfel sistemul (4), care este un sistem (algebric) liniar și omogen în necunoscutele Deoarece sistemul admite soluție nebanală, rezultă că determinantul coeficienților este 0. Așadar avem:

QED.

Propoziția 1.3.3.

Advertisement