O ecuație diferențială liniară neomogenă de ordinul n este o ecuație diferențială de forma:
- (1)
unde
sunt funcții continue pe intervalul
și
(2)
Definiția 1.3.1.
Spunem că o funcție
este de clasă
pe intervalul I dacă
admite derivate până la ordinul p inclusiv și acestea sunt continue pe I.
Vom folosi notația
De exemplu,
dacă
este continuă pe I,
dacă există
și este continuă pe I etc.
Este evident că
este un subspațiu vectorial al spațiului vectorial al funcțiilor reale definite pe I, pe care îl vom nota
Definiția 1.3.2.
Se numește soluție a ecuației diferențiale (1) orice funcție
care verifică ecuația, adică:
Dacă notăm cu D operatorul de derivare
cu
operatorul de
derivare de ordinul p,
cu
operatorul identitate
și cu
atunci ecuațiile (1) și (2) se scriu pe scurt astfel:
- (1’)
respectiv
- (2’)
Propoziția 1.3.1.
Mulțimea S a soluțiilor ecuației omogene (2) este un subspațiu vectorial al spațiului de funcții
- Demonstrație.
Vom arăta că
și
rezultă că
Pentru început reamintim că operatorul de derivare D este liniar, adică are proprietatea:
Într-adevăr,
Observăm că operatorul de derivare de ordinul p este, de asemenea, liniar. Într-adevăr,
de exemplu:
etc.
În sfârșit, observăm că operatorul L(D) este liniar,
Dacă
atunci
și
În continuare, avem:
deci
QED.
În spații de funcții există un aparat specific pentru studiul liniar dependenței
(independenței). Acest aparat se bazează pe noțiunea de wronskian.
Definiția 1.3.3. Fie
n funcții de clasă
pe intervalul I.
Se numește wronskian al acestor funcții, următoarea funcție:
Propoziția 1.3.2.
Fie
Dacă
sunt liniar dependente pe I, atunci
- Demonstrație.
Prin ipoteză există n numere
nu toate nule, astfel încât
- (3)
Derivând succesiv relația (3) de (n −1) ori obținem:
(4)
Am obținut astfel sistemul (4), care este un sistem (algebric) liniar și omogen în
necunoscutele
Deoarece sistemul admite soluție nebanală, rezultă că determinantul
coeficienților este 0. Așadar avem:
QED.
Propoziția 1.3.3.